marți, septembrie 15, 2009

Cât de puternică ţi-e temelia?

De ce-Mi ziceti: "Doamne, Doamne!" si nu faceti ce spun Eu?
Luca 6:46


Spune aici Sfanta Scriptura despre doua feluri de oameni.
Cei care au o temelie a casei săpata adanc intr-o stanca, iar cand vin furtunile si greutatile nu i se intampla nimic.
Si cei care nu au o temelie, ci pur si simplu au casa construita pe nisip, iar cand vin valurile si furtuna, prabusirea casei lor este mare.

Poate suntem multi care venim la Dumnezeu in rugaciune si zicem:
"Doamne , Doamne, da-ne aia, da-ne cealalta... fa-ne asa, fa-ne nu stiu cum..." si ramanem doar la aceste cereri, poate chiar fara nici o multumire, nici o adorare adusa lui Dumnezeu.
Si daca cunostinta noastra despre Domnul ramane doar la acest nivel, greutatile si furtunile vietii, ce cu siguranta vor veni peste noi, ne vor darama, iar prabusirea ne va fi mare!

Cum este oare sa fii o casa zidita pe stanca?
Dupa cum scrie in evanghelia dupa Luca, inseamna sa ai temelia casei săpata adanc intr-o stanca, si nu in orice stanca, ci in Stanca care este Dumnezeu.
Aceasta mai inseamna, ca atunci cand treci prin orice fel de greutate, sa ramai la fel de puternic, la fel de iubitor si la fel de credincios.

Aceasta inseamna sa fii un om statornic pe calea lui Dumnezeu, sa nu te bata vantul incolo si incoace, sa nu iti schimbi credinta dupa parerile unora sau altora, ci sa ramai puternic incredintat in promisiunile si in puterea Dumnezeului Sfant.
Cat de frumos este sa fii mereu asa, in fiecare zi sa te rogi sa ramai statornic, neclintit de vorbele mincinoase despre tine, de ura celor de langa tine, de nepasarea lor, etc.


Prea mult timp pierdem noi atunci cand ne lasam purtati de problemele pamantesti, de orgoliile si nemultumirile veacului acestuia. Daca toate aceste lucruri sunt trecatoare, la ce ar trebui sa privim noi mai mult, daca nu la Dumnezeu, Cel care este Vesnic si neschimbator.
El este acelasi, ieri, azi si-n veci.
Nu merita oare sa vorbim mai mult despre El noua insine, dar si altora care pribegesc bâjbâind fericirea? Cu siguranta se merita, ba mai mult, e foarte necesar.


Sa nu mai fim niste oameni ziditi pe nisipul miscator si nesigur, sa fim niste suflete ancorate adanc in temelia Cuvantului lui Dumnezeu. Sa nu ramanem doar ca niste ascultatori ai cuvintelor Sfinte, ci si implinitori, altfel totul ramane in zadar.



Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.

Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă;şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.
Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
Iacov 1:22-25

Slavit sa fie Domnul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu